luni, 24 martie 2008

O carte dulce...si tare.

Am citit de curand "Testamentul de ciocolata" de Marian Coman.Ah,un simplu jurnalist absolvent al facultatii de psihologie,un simplu tanar cu darul calofiliei precoce,insa o carte cu daruire. Nu as fi crezut ca poate fi in cateva pagini,atat de complexa,dar da,este. Citind printre autobuzele si troilebuzele din Bucurestiul contemporan cu "almanahele" tarii romanesti,am descoperit ca pana si Dumnezeu are sentimente,sau nu;ca pana si diavolul are sentimente,sau nu. O lucrare oarecum atee,incercand sa contrazica vechiul mit al bisericii: bine si rau.La urma urmei,intr-o Romanie plina de gropi si teatru de prost gust,cine ne mai poate demonstra ca de fapt totul se imparte in bine si rau?Nimeni;asa ziceam si eu. Si de fapt ce este acest testament de ciocolata era intrebarea mea initiala,insa...la ce raspuns ma asteptam cand "cartile sunt facute ca sa ne tulbure,nu sa ne limpezeasca"?Evident...o carte cu ciocolata cu toate aromele,savoarea boabelor de cacao taman din tara soarelui rasare,a migdalelor si a untului de arahide...si totusi am savurat acestea,chiar daca testamentul era de fapt facut din foaie ieftina de Prahova. Sa simti cu fiecare miros ca plutesti,ca zbori,sa vrei sa te inchizi intr-o camera cu acest testament nesfarsit si sa il patrunzi pana la final,acesta este de fapt testamentul in esenta,o poarta spre o alta lume.Pana si binele invidiaza raul,pentru ca acesta o are...

Niciun comentariu: